Defensiva profesorului contra produselor îndoctrinării seculare

Articolul „Nimeni nu s-a născut adult. Despre învăţământul obligatoriu”, scris de  profesorul universitar Marcel Căpraru [1], a avut un ecou semnificativ în comuniatatea virtuală românească. Nu toate receptările au fost pozitive, iar un număr signifiant de intervenţii au încercat minimizarea sau chiar discreditarea textului sau a autorului, prin orice mijloc posibil.

Unii au atribuit scrierea „micuţului articol ideologic” unei frustrărilor pe care ar fi avut-o domnul Căpraru pentru proprile neperformanţe în mediul academic. Alţii s-au legat de lungimea articolului ca datorându-se unui soi de narcisism al unui „învăţător solidificat în propriile inepţii”. Unii au atribuit referirea la „preferinţa pentru viaţa de boi” a unui procent semnificativ şi al cetăţenilor din generaţia comunistă ca fiind produsul pretenţiei pe care ar avea-o domnul Căpraru de a fi „singurul cerb” care a deschis minţile „boilor din comunism”. Alţii au considerat  conţinutul articolului ca fiind contruit pe o opoziţie forţată, de natură alb-negru („cine nu-i cu noi este împotriva noastră”), care „dă la o parte tot contextul, mult mai complex”. Unii au acuzat faptul că nu sunt oferite soluţii concrete ci numai critci neconstructive (care nu ţin cont şi de părţile benefice ale sistemului actual de educaţie publică). Alţii au blamat puţinele greşeli din tastatură. În fine, unii au considerat că se dă o prea mai mare importanţă copilului, acea „făptură în devenire” care trebuie modelată de adult. Alţii au invocat nevoia unei discipline milităreşti pentru nişte „copii violenţi”, pe bază de imperativ categoric.

La aceste dezechilibre, domnul Căpraru a dat răspunsuri diplomatice, argumentate, de bun-simţ:

1) Î: „Credeti intr-adevar in inutilitatea ghidarii/modelarii/disciplinei? Am 4 copii si va spun sincer ca devin niste mici barbari in absenta unui adult care sa-i ghideze. Nu cred in discernamantul copiilor si in capacitatea lor de a alege ce e mai bun pentru ei in aspectele majore ale existentei. Educatia nu poate fi doar incidentala, trebuie sa aiba si o latura structurata. Mi-ar placea sa aflu parerea dvs despre acest aspect.”
R: Disciplina și libertatea sunt două fețe ale aceleiași monede, nu le poți avea separat și nici despărți. Problema cu copiii dvs. ( care e a tuturor părinților și copiilor) e că acești copii sunt nevoiți să crească într-un mediu construit pentru nevoile adulților, nu pentru nevoile lor! Regula educativă e simplă: dacă ceva e în neregulă, controlează mediul, nu copilul!

2) Î: „Dar… nu se poate, nicio logică ,nici cea mai rudimentara,nu găsesc atunci cind numai criticam sau aratam doar partile putrede.Trebuie sa fie si sunt convinsa ca sunt şi parti bune ale sistemului,de fapt ale noastre.Oare ne este rusine sa le vedem, sa le amintim?Se rezolva ceva sau se schima ceva daca evidentiem mereu doar raul şi urîtul?”
R: “I freed thousands of slaves, and could have freed thousands more, if they had known they were slaves.” (Harriet Tubman): Am eliberat mii de sclavi și așfi putut elibera alte mii, de-ar fi știut că ei sunt sclavi.
Înainte de a da solutii, oamenii trebuie să fie capabili să le accepte.

3) Î: „Pot fi de acord cu tot ce scrieti, dar negarea unui sistem nu foloseste la nimic in lipsa propunerii unei alternative. Aveam un sef care spunea “nu veni cu probleme, ci cu solutii”. Care este propunerea?”
R: Eu am scris un articol. Solutii există, pot fi doar sugerate într-un alt articol. Pt a fi înțelese însă, e nevoie de câteva sute de pagini, ceea ce drepășește rolul contributors.ro. În orice caz, e nevoie de o școală în care copiii să nu facă ce le place. dar să le placă ce fac si va asigur că o asemenea școală există. Căutați pe google declaratiile fondatorilor Google, Larry Page și Sergey Brin despre școala pe care au făcut-o ei.

4) Î: „Copii sunt in primul rand devenire, nu stare. Ei vor deveni adulti si vor trai intr-o lume de adulti, deci trebuie pregatiti pentru lumea in care vor trai majoritatea vietii. Copilul etern este un ideal poetic, dar refuzul de a termina copilaria poate deveni patologie, la fel cum patologie sociala este instaurarea iluziilor sociale. Copilul trebuie pregatit pentru a fi adult. Normal ca buna masura ne obliga pe noi adultii sa invatam sa visam de la copii, dar responsabilitatea de adulti ne obliga sa vedem si ce poate si ce nu poate fi transpus in realitate. Dar starea normala este de adult, la fel cu responsabilitatea normala.”
R: Copiii nu sunt devenire, ei, pur și simplu, sunt. Un trandafir e întreg în fiecare moment, nu doar atunci când înflorește. Dumneata consideri că un copil trebuie pregătit pt a deveni adult. De către cine?, Știi d-ta vreun adult normal?Pentru că insiști asupra temenului de normalitate, în seara asta voi scrie un alt articol despre libertate și normalitate, cu referire la educație, care să aducă lămuriri suplimentare pentru toți cititorii. Depinde de redacția contributors.ro când îl publică.

5) Î: „Pentru a putea invata este necesara capacitatea de a te putea juca. Cei care nu s-au jucat (indiferent din ce motive) nu-si vor putea construi spatiul psihic pentru gandire si pentru invatare. Puteti testa aceasta ipoteza. Oamenii care invata in mod autentic (nu pe dinafara sau pe din afara, cum se spune foarte bine intr-un comentariu) au capacitatea sa se joace, sa viseze si sa gandeasca. Puteti sa faceti acest test chiar aici, printre comentatori.”
R: Contrar prejudecății universale, copilul nu se joacă, el muncește. Munca lui e neînțeleasă de adult pentru că adultul prin muncă construiește ceva în afară, pe cînd copilul construiește în interior cu material luat din mediu prin simțuri. dacă obiectele cu care lucrază sunt reale, va prelua impresii reale, dacă sunt substitute ale realității (jucării, de ex.) , va pune la temelia minții înlocuitori de realitate.  […]Și când la temelia vieții psihice stau cărămizi false, depresiile vor fi la ordinea zilei în viata de adult.

6) Î: N-am reusit sa citesc decat jumatate din articol si nu-i pot accepta mesajul distrcutiv. A fi educat inseamna a fi bou? Atunci cine sunt cerbii societatii noastre, cei care nu merg la scoala? [….] Din scoli nu ies doar angajati obedienti, ies si antreprenori, oameni de stiinta. Stim ca Bill Gates a renuntat la universitate si s-a descurcat foarte bine pe cont propriu, dar cate medicamente, cate tehnologii noi sunt inventate de oameni care n-au trecut prin scoala? Am impresia ca dupa o viata petrecuta in invatamantul romanesc autorul s-a plictisit si cauta ceva mai incitant. Din pacate pentru mine mesajul articolului este inacceptabil”

„Δ: „Un articol care se vrea revolutionar, dar care e construit in exact aceiasi forma, si cu acelasi substrat maniheist, al structurilor pe care -chipurile- le critica. Imi aduce aminte de tipul ala de un invatator (usor retardat si solidificat in propriile ineptii) care-ti vorbeste intotdeauna pretentios, sfatos si neaparat mult (vezi lungimea articolului) fiindca toata viata a avut audiente captive. Ah, si fireste nu scapa ocazia sa dea (macar) o pilda inteleapta, construita ca mai toate pildele pe niste opozitii fortate si care dau la o parte tot contextul, mult mai complex, in favoarea unei citiri alb-negru, bun rau, cine nu-i cu noi e impotriva noastra – ca in povestirea cu boul si cerbul. Chiar asa, dom’ Capraru, toti cei din treb care refuzau sa vada comunismul doar in alb si negruerau niste boi, invatati sa se supuna, si dvs. singurul cerb care le-a deschis mintile? Ce modest, si mai ales, cata deschidere catre opiniile celorlalti!
Sigur, scoala are o dimensiune disciplinara si punitiva, dar stim asta demult (Foucault, de exemplu). N-ati inventat dvs. apa calda. Trebuie pentru asta sa sarim peste cal si sa-i punem pe copii sa invete copii? De ce e nevoie de o revolutie, si nu de o reforma? Nu ne spuneti. Ce-i mai rau e ca va multumiti sa criticati, fara sa ne dati o alternativa (decat sa ne trimiteti la fondatorii Google? grand merci!) Cam lunga poliloghia, si cam scurta ‘invatatura.’”

R: „[…]lucrurile sunt, totdeauna, mult mai complexe și cu infinite nuanțe. Eu am încercat, cât de cât, să descriu scheletul, osătura unui sistem de educație organizat de state (nu e vorba doar de cel din România, sau doar de cel din perioada comunistă). Carnea, chipul ceea ce se vede, o/îl fac oamenii care lucrează în sistem și e imposibil să descrii într-un articol mii și milioane de chipuri, scheletul e, însă, același.
Cât despre povestioara cu boul și cerbul, nu e nicio opoziţie de tipul cine nu e cu noi e împotriva noastră. Eu am oferit prin această metaforă o alegere posibilă, iar în articol am încercat să argumentez de ce nu putem face această alegere. Cred că folosirea termenului de bou a șocant, deși am explicat că îl folosesc ca expresie a dependenței și obedienței [2], mulți l-au luat ca o jignire, în cultura noastră, a spune cuiva bou, echivalează cu a-l face prost, incult, needucat ( cum se spune într-un comentariu), și asta nu se acceptă. [….]
Eu n-am afirmat că sunt un cerb care deschidea mințile boilor pe vremea comunismului. Eu însumi sunt produsul unui sistem proiectat să producă cetățeni obedienți, supuși, adică sunt un asemernea bou; prin ceea ce scriu mă/și vă întreb dacă, din orgoliul nostru, merită să continuăm să-i supunem pe copii, să-i facem asemenea nouă. [….]”

7) „Δ: Copii au nevoie de disciplina si educatie! Punct! Altfel or sa ajunga niste cocalari idioti care or sa consume resursele de pomana. Pe vremea comunistilor se facea educatie, copii stiau de frica profesorilor si ajungeau cetateni de nadejde ai tarii – acum ies din scoala niste imbecili agresivi. Ia spune tu? Cum crezi ca ar ajunge Romania daca nu s-ar mai duce copii la scoala? Uita-te in tarile africane sa vezi!”
R: Bănuiesc că ai fost profesoară de istorie/ eventual romînă, la gimnaziu, iar tatăl tău, sau vreun unchi, a fost cadru militar sau a lucrat în miliție. Răspune-mi, dacă greșesc. În rest, de acord. Copiii au nevoie de disciplină,Virgulă! de o disciplină internă -autocontrol- care, dacă e lăsat liber într-un mediu special pregătit, apare spontan, nu de una impusă din afară, și de educație – ca ajutor dat vieții – nu ca mijloc de a pregăti copiii ca resursă pentru alții. Punct!
8) „Δ: „Pana acum era nevoie de boi, ca gradina zoo putea si dorea sa ii hraneasca pe toti. Odata cu paralizia sistemului actual, va fi nevoie de supravietuitori. Care sa stie sa isi gaseasca singuri hrana. Unii isi vor regasi instinctele de supravietuire, dar majoritatea vor fi simple victime. Invingatorii vor fi cei care sunt capabili sa se asocieze, sa formeze comunitati viabile, sa atinga un nivel de constiinta sociala superior, de cooperare si asociere reciproc profitabila. Restul… la abator. Nu mai exista cale de intoarcere. Gradina zoo e in faliment, mascat, acoperit, dar inevitabil.”

„Δ: „Ati citit “Lord of the flies”? Lasati educatia lumii cateva zile la indemana copiilor si se va injumatati populatia. Ati observat vreodata cu cata nonsalanta si uneori satisfactie omoara copiii furnici in parc? Sau cu cat calm arunca nisip in ochii si pietre in capetele celor cu care se joaca? Copiii, însă, au legile lor de dezvoltare, naturale sau divine pe care le urmează neîncetat….” Cuvinte frumoase, dar greu de demonstrat. Pentru ca tocmai asta-i problema: copiii nu au nicio lege: sunt imprevizibili si instinctivi: mama, papa, caca, nani si “kill the bad guy”.
R: Iată ce scriam acum două săptămâni în acest articol: “S-au înmulțit cazurile de sinucideri în rândul copiilor din cauza vreunei note sau corigențe și nimeni nu găsește nicio vină sau explicație. De ce, că era un elev bun? Nu ne-am așteptat la asta! Dar la ce să te aștepți, când copilul este împins într-un conflict existențial colosal pentru că își iubește familia, își iubește profesorii, colegii, semenii și dintr-o dată se prăbușește nemaiputând suporta ideea că i-a dezamăgit groaznic pe cei pe care i-a iubit atât! În loc să oprim moara și să ne întrebăm, ce măcinăm noi aici? trecem totul la fapt divers într-un articol de ziar sau o emisiune TV.”
Și iată o mostră a educației pe care o susții tu, in link-ul de mai jos: “Copii stiau de frica profesorilor, erau multi derbedei si pe atunci care nu voiau sa invete sau se tineau de prostii si care numai cu bataia puteau fi disciplinati. Insa profesorii erau respectati iar educatia era sfanta!” (Ziare Antena 3) Ceea ce era de demonstrat. ce inseamnă un profesor respectat de frica bătăii! Succesul unui asemenea profesor e anihilarea unei personalități.

Spre a încheia într-o notă mai optimistă: „Domnule Capraru, e cel mai bun articol despre educatie pe care l-am citit vreodata!  N-am citit toate comentariile (si nici nu am s-o fac), dar cred ca numarul celor care rezoneaza cu ceea ce ati scris este mai mic decat al acelora care va vor acuza. E firesc sa fie asa, niciodata Adevarul nu produce confort, nu menajeaza, nu e acceptat prea usor.

Notă: [1] „Am fost, pe rând, elev, student, profesor, director de școală, inspector școlar, director de CCD, acum sunt profesor de profesori […]”, „Profesor asociat la Universita di Padua, conferenţiar la Facultatea de Litere de la Universitatea din Craiova, Centrul Universitar Drobeta Turnu Severin, fondator şi preşedinte al Asociaţiei Alternative Pedagogice (APA) – iniţierea şi implementarea proiectului internaţional: Montessori to Romania (1997)”.
[2] „Atenţie! Termenul “bou” este folosit nu în sens jignitor la adresa cuiva, ci ca „expresie a servituții și a stării și nevoii psihologice de dependență și obediență”” (n.n. M.C.).

P.S.: A se înţelege prin „produsele îndoctrinării seculare” bazele ideatice pe care s-au construit întrebările şi afirmaţiile categorice adresate domnului Căpraru şi nu persoana autorilor lor.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Fractura lumii globale, Jurnal, Scoala de (C)atena

4 răspunsuri la „Defensiva profesorului contra produselor îndoctrinării seculare

  1. Pingback: Recapitulare (10) | tudorvisanmiu

  2. Marcel Căpraru

    Multumesc, Tudore!

  3. Noi vă mulţumim, domnule profesor!
    Este admirabil că, în pofida tuturor contestărilor, aţi rezistat!

  4. Pingback: Capra calcă piatra. Piatra crapă-n patru. | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s