Ecologismul la 1991, în România

“ECOLOGISMUL trebuie tratat diferenţiat, sub două aspecte: să-l numim pe primul agrarian şi pe cel de-al doilea verde. Aspectul agrarian ar fi aspectul agresiv (v. Rousseau: “le bon sauvage”), care doreşte reîntoarcerea omului la natură şi o economie preponderent agrarã, iar aspectul verde ar fi tendinţa de protejarea naturii, pentru ca aceasta este singurul ambient în care omul ar putea gãsi un anumit confort şi care i-ar  putea asigura o dezvoltare corespunzãtoare biologic. Primul aspect are o nuanţã totalitarã şi nu poate fi discutat aici. Despre cel de-al doilea putem spune însã ca este destul de compatibil cu liberalismul, pe de  parte această orientare ecologistã însuşindu-şi idei liberale, iar pe de alta liberalismul fiind influenţat de aceasta. Pe lângã mutarea acţiunilor ecologice, ca mai puţin eficiente, din sfera politica în sfera privată, mişcarea verde a conştientizat şi importanţa de ordin general a proprietãţii private în domeniul protecţiei mediului.” (Tudor Georgescu, “Orientări liberale”)

 

“Deşi aduse la cunoştinţa opiniei publice relativ recent, probleme ecologice au generat un însemnat curent de idei, mişcãri ecologiste, partide ecologiste şi chiar terorişti ecologişti. În mişcarea ecologistã în sine se pot discerne doua trãsãturi: una totalitarã, care încearcã să înlãnţuie individul ca potenţial dãunãtor mediului şi propovãduieşte întoarcerea la naturã în pofida progresului în general şi a celui tehnic în special, aspect care poate fi numit agrarian, şi una compatibila cu liberalismul, care urmãreşte să conştientizeze individul de importanţa pentru el însuşi a unui mediu nepoluat şi, prin mecanisme specific democratice, urmãreşte protejarea naturii, aspect care poate fi numit verde.

Într-adevãr, omul a devenit conştient ca sãnãtatea şi dezvoltarea sa biologicã normalã depind de calitatea ambientului şi cã normele împotriva poluãrii şi de limitare a intervenţiei asupra echilibrului ecologic sunt mult mai puţin costisitoare decât daunele pe care le provoacã sieşi şi urmaşilor sãi prin ignorarea lor. De aici nu trebuie dedusã obligativitatea masurilor ecologice, cãci piaţa liberã, înzestratã cu un instrument de apreciere a acestor costuri, poate rezolva (doar) parţial aceste probleme; de restul rãmânând sa se ocupe, cu titlu privat, activişti ecologişti şi numai în ultima instanţã trebuind implicat statul.

De remarcat ca ecologismul s-a impus acţiunii politice a tuturor doctrinelor democratice, tot aşa cum s-a impus şi liberalismul în perspectivele pe care le implica cel mai evident. Una dintre cele mai vechi măsuri politice liberale de apãrare a mediului este transformarea costurilor extrinseci activitãţii economice, rezultate din poluarea mediului, în costuri intrinseci. Pe de o parte se aflã acţionarea în justiţie de partea vãtãmatã pentru acoperirea acestor costuri de partea vãtãmantã şi este o mãsurã flexibilã, însã în unele cazuri improprie, iar pe de alta impozitele pe poluare, pe afectarea ecosistemului etc., care sunt măsuri mai puţin flexibile, dar mai generale. De asemenea sunt de luat în seama scutiri importante de impozit pe profit pentru reinvestirea acestuia în protecţie antipoluantã şi pentru alte masuri similare.

Un rol important în aceasta problemã îl joaca şi cooperarea internaţionalã. Multe probleme ecologice globale necesita cooperarea tuturor ţãrilor lumii, însã receptive s-au dovedit în special ţãrile civilizate, ţãrile subdezvoltate nepermiţându-şi în general asemenea acţiuni datorita industriei lor neevoluate şi a lipsei de fonduri. Un succes important este Protocolul de la Montreal pentru reducerea producţiei cloro-fluoro-carbonaţi, substanţe ce afecteazã pãtura de ozon, scut împotriva periculoaselor radiaţii ultraviolete. Discuţia aprinsã în jurul efectului de seră nu se justifică, datele ştiinţifice nefiind relevante în privinţa acestui fenomen. Trebuie subliniat ca primul scut de protecţie a mediului este proprietatea privatã, ale cãrei stimulente, privite în mod responsabil, oferã o motivare suficientã unui prim nivel de apãrare a mediului, însãşi valoarea proprietãţii funciare depinzând de calitatea sa ecologicã.

În cartea sa “Beureaucracy vs. Environment”, Richard Stroup afirma superioritatea protecţiei private a mediului faţã de protecţia exercitata de stat, protecţie inevitabil aplicatã birocratic, deci bucurându-se de toate neajunsurile birocraţiei. Pentru identificarea surselor de poluare şi sancţionarea responsabililor prin justiţieautorul propunea un sistem interesant de marcare cu izotopi a posibililor poluanţi. Corpurile private pot sa-şi asume un rol important în activitatea de protecţie a mediului, plecând de la conştientizarea opiniei publice pânã la crearea de rezervaţii private. Pentru a îmbunãtãţi aceste acţiuni ale societãţii civile pot fi iniţiate chiar firme de consultanta ecologică, pe care sistemul de piaţã libera le va aduce, prin concurenţã, la o competenţã superioara organismelor de stat. Este important de amintit ca influenţarea mecanismului politic pentru probleme rezolvabile prin iniţiativa privată nu este cea mai eficientã dintre metode, pentru cã procesul politic necesita un timp relativ lung iar acţiunea sa este costisitoare.

În concluzie, trebuie reconsiderată implicarea statului în aceste probleme ca soluţie de ultim resort, punându-se baza pe activitatea corpurilor private.” (Tudor Georgescu, Capitolul 9: “Problemele ecologice”)

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Eco logie

2 răspunsuri la „Ecologismul la 1991, în România

  1. Pingback: Recapitulare (8) Meniu de vară | tudorvisanmiu

  2. Pingback: Recapitulare (8) Meniu de vară | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s