Tovarăşul Comunist versus Individul Democrat

Tovarăşul Comunist (T.C.) este un susţinător al regimului Republicii Socialiste România.

Individul Democrat-Capitalist (I.D.) este un combatant a regimului comunist, membru a comisiei Tismăneanu predecembriste.

Dialogul este unul fictiv, care are loc la imbricarea dintre trecut şi prezent.

 

(pe o stradă):

T.C.: Salutări, tovarăşe! Bine ai venit în Republica Socialistă România!

I.D.: Ziua bună, nene (strâng mâna reciproc)….. Da’ nu mă pupi pe gură ca un tovarăş bun ce eşti?

T.C.: Tovarăşe, fii respectuos, noi nu ne salutăm aşa. Sărutul tovărăşesc îl fac tovarăşii secretari Brejnev şi Honecker: tovarăşul preşedinte Ceauşescu nu se pupă cu ruşii ori cu nemţii!

I.D.: Ah, da? Atunci ia zi…… “tovarăşe”….. de ce-mi zici aşa şi nu-mi zici ‘domn’?

T.C.: Tovarăşe, noi suntem cu toţii legaţi întru tovărăşia egalităţii! Unul nu poate “domni” peste celălalt, nu permit legile statului nostru.

I.D.: Da cum, bade, adică dacă eu sunt vânzător de covrigi în piaţă iar tu eşti ministrul agriculturii, eu sunt tovarăş cu tine?

T.C.: Întocmai, tovarăşe, orice poate deveni ministru!

I.D.: Aha, am înţeles. Dar voi de ce nu aveţi legislativ, executiv, juridic, ştiţi dumneavoastră, separarea puterilor în stat?

T.C.: Cum să n-avem, tovarăşe? Legislativul este Marea Adunare Naţională, executivul este Comitetul Central al Partidului Comunist Român, juridic este Tribunalul Poporului. Respectăm principiul separării puterilor în stat!

I.D.: Serios? Atunci ia zi, stimabile, voi de ce n-aveţi vot liber?

T.C.: Cum să n-avem, tovarăşe? Poporul poate vota în cadrul Marii Adunări Naţionale în libertate absolută.

I.D.: Nu mai spune! Şi de ce aţi avut un singur preşedinte care să domnească pe viaţă şi nu mai mulţi care să prezideze pe o perioadă de câţiva ani, adică un mandat?

T.C.: Păî, tovarăşe, preşedintele nostru nu este pe viaţă, el are numai un mandat. Însă dacă poporul îl alege în unanimitate pe mai multe mandate, dânsul ce să facă? [sic!]

I.D.: Eh, m-am lămurit. Însă ce-I cu cultul ăsta al personalităţii? De ce preşedintele cere astfel de manifestaţii?

T.C.: Păi, tovarăşe, preşedintele nostru nu cere nimic. Poporul este acela care organizează astfel de manifestaţii, din dragoste pentru tovarăşul lor preşedinte. [sic!]

I.D.: Ahem, m-ai luminat. Dar ia zi, confrate, de ce voi nu ştie [sic!] a vorbiţi rumâneşte?

T.C.: Cum, tovarăşe, am 12 clase absolvite, facultate şi repartiţie în capitală! Ştiu să-mi vorbesc limba, doar sunt român!

I.D.: M-am convins. (“comunistul ăsta e şcolit, însă cizmarul ce l-au pus în fruntea statului sigur e analfabet”). Însă am o altă nedumerire: ce-i cu originea asta “sănătoasă”? De ce alegeţi tocmai pe ăia care au fost mai săraci şi mai puţin şcoliţi?

T.C.: Păi, tovarăşe, vezi tu….. burghezia şi cu asuprirea şi cu……. omul simplu şi cu robia şi…..

I.D.: Hai că nu ştii să-mi spui. Însă iată, încă o întrebare am: de ce aţi naţionalizat proprietăţile aristocraţilor, burghezilor, chiaburilor şi ţăranilor cu pământ mare, încât aceştia au devenit mai săraci chiar şi decât săracii dinaintea lor?

T.C.: Păi, tovarăşe, vezi tu…… e pedeapsa pentru opulenţă şi oprimare şi……

I.D.: Ok, am înţeles. Însă demnitarii voştri statali, ei de ce trăiesc în lux?

T.C.: Păi, tovarăşe, vezi tu….. ei fac politica statului şi trebuie răsplătiţi…..

I.D.: Fireşte, respectabile (“aşa fac şi ai noştri”). Dar iată că mai ceva să te întreb: de ce – dacă toate veniturile trec la stat iar câştigurile omului de rând rămân aceleaşi – statul român împinge populaţia în sărăcie şi îi obligă la economii tot mai drastice?

T.C.: Vai, tovarăşe, nu-i nicio sărăcie, statul trebuie să plătească datoriile, pentru a se “dezrobi” de orice ţară la care a făcut vreun împrumut: trebuie să ne păstrăm independenţa şi suveranitatea! Poporul trebuie să se înveţe cu economia: să mănânce puţin, să se spele puţin, să lumineze puţin, să meargă cu maşina puţin, să se uite la televizor puţin…..

I.D.: Oh, dar ai dreptate, meştere („politica de austeritate….!”)! Însă ia spune-mi tu mie: pentru ce a făcut statul român aceste împrumuturi?

T.C.: Pentru terminarea proiectelor, tovarăşe: metroul, autostrada, Canalul Dunăre – Marea Neagră, cartierul prezidenţial……

I.D.: Şefule, rolul metroului, străzilor şi canalului îl înţeleg, dar Casa Poporului la ce vă trebuie?

T.C.: Păi, tovarăşe, să fie sediul Preşedintelui şi legislativului şi executivului şi judiciarului……

I.D.: Da, da, da, am înţeles. Dar hai să schimbăm subiectul: Departamentul pentru Securitatea Statului, de ce asupreşte populaţia?

T.C.: Ah, nu, tovarăşe, n-ai înţeles: Organul Securităţii are drept scop combaterea propagandei capitaliste, nu oprimarea drepturilor tovarăşilor…..

I.D.: Însă de ce aveţi agenţi în toate locurile din ţară? Pe cine spionaţi, de ce atâta securitate?

T.C.: Păi, tovarăşe, vezi tu…..reminiscenţele capitalismului au rămas în memoria colectivă a populaţiei şi…. mai e şi influenţa externă….

I.D.: De acord, maestre, cum de nu m-oi fi gândit (“şi noi avem S.P.P. şi….. site-uri de socializare gen Facebook şi Twitter”)! Însă încă un lucruşor aş mai dori să aflu: Voi socialiştii credeţi în Dumnezeu?

T.C.: Ah, păi, vezi tu…. partidul e în tot şi le face pe toate…… poporul cugetă liber…..

I.D.: Da, am priceput, sunteţi atei. Mă, ce să te mai întreb? Gata, am terminat….

T.C.: Unde pleci, tovarăşe? Stai că am eu nişte întrebări pentru tine: de ce pe strada ista pe care suntem se află două librării, cinci chioşcuri şi trei magazine alimentare?

I.D.: Oh, dar…. toate vând lucruri diferite şi…..

T.C.: N-are treabă, tovarăşe! Puteau să le vândă pe toate în acelaşi loc! Însă, ia zi-mi tu: de ce sunt în oraş atâtea reclame? De ce presa poate să dea orice ştiri fără îngrădire?

I.D.: Oh, dar…. e libertatea de exprimare şi….. calitatea produselor trebuie evidenţiată…..

T.C.: Nu-i adevărat, tovarăşe, astea nu sunt ştiri şi nici anunţuri publicitare, sunt informaţii inutile şi manipulări propagandistice (“şi noi apelăm la ele, dar facem reclame cu un mesaj mai corect din punct de vedere etic”)! Însă, răspunde-mi şi acum: de ce statul român şi-a vândut toate resursele şi s-a împovărat de datorii? De ce nu aveţi economie?

I.D.: Oh, dar…. străinii au făcut investiţii şi….. este criză economică şi….. ne trebuie fonduri europene….

T.C.: Ce criză, tovarăşe, voi aţi provocat-o! Însă zi-mi ce-i şi cu reprezentanţii voştri: de ce sunt aceeaşi de două decenii?

I.D.: Oh, dar… politica o fac numai unii oameni pricepuţi şi….. ţine de apartenenţa la un partid….. şi, în plus, şi liderii comunişti tot aceeaşi erau! Şi nu aveaţi pluralism politic.

T.C.: Tovarăşe, partidul era unul pentru ca să nu deruteze populaţia şi să-i permită să-şi manifeste dragostea faţă de un singur partid [sic!]! Poporul alegea oamenii politici cei mai capabili! În plin capitalism, de ce populaţia voastră este încă nemulţumită şi migrează atât de mulţi din România în ţări străine?

I.D.: Oh, dar…. statul român este un administrator prost şi….. poporul român caută un trai mai bun…..

T.C.: Nu-i bai, tovarăşe, traiul bun l-ar fi putut avea şi la ei în ţară dacă aveaţi economie! Clasa voastră politică jefuieşte resursele financiare în mod evident iar voi nu faceţi nimic!

I.D.: Comunismul este de vină pentru pasivitatea de care suferă populaţia! Iar securiştii şi demnitarii voştrii se îmbuibau ca porcii!

T.C.: Tovarăşe…… atâta doar vreau să-mi mai zici: de ce consumaţi mai mult decât vă trebuie?

I.D.: Ah, trai normal…… diversitate alimentară….. proprietăţi de terenuri şi case….. aparatură tehnologică….. haine, pantofi…… obiecte de artă, produse de curăţat…… bunăstare economică…..

T.C.: Bunăstare? E risipă, tovarăşe! Risipă şi consum inutil! Iar Republica Socialistă România şi statele blocului comunist nu vor trece la capitalism nici când o să facă plopul mere, iar salcâmul micşunele, iar – chiar şi după cei îi veţi modifica voi genetic încât să producă aşa ceva – noi tot nu vom trece la capitalism!!!

I.D.: Ăh…… ăh…… ăh……

(individul democrat îl apucă furios de haină de tovarăşul comunist şi îi dă un pumn, trântindu-l pe asfalt; după 50 de secunde cât 50 de ani, tovarăşul comunist se ridică şi spune):

 

T.C.: Tovarăşe…… de ce aţi judecat sistemul socialist cu ciocanul şi nu cu comisia?

 

De 22 de ani, avem acelaşi tribunal: al pumnului şi nu comisia Tismăneanu, nu a lui Vladimir ci a raţionamentelor corecte din punct de vedere logic, etic, socio-politico-economic, religios……! 

După căderea sa, comunismul sovietic aproape pierduse “partida juridică”, însă graba de a impune capitalismul drept sistemul ideal a dus la un schimb de ‘bile negre’…..

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Universale

Un răspuns la „Tovarăşul Comunist versus Individul Democrat

  1. Pingback: Recapitulare (7) Efervescenţă muli-laterală de 16 ani şi 6 luni | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s