Coincidenţa supremă

“’Orice coincidenţă’, îşi spuse Miss Marple, ‘trebuie întotdeauna remarcată. O poţi ignora oricum mai târziu, dacă se dovedeşte a fi doar o coincidenţă.” (Agatha Christie)

 

“Coincidenţă sau Hazard” (1) este “un mic tratat despre cele mai uimitoare fenomene ale universului, care sfidează orice probabilitate. De la parapsihologie până la calculul probabilităţilor, de la trucurile cartoforilor până la particulele subatomice, 250 de poveşti absolut incredibile… dar cât se poate de reale”.

 

Tragedia lui Oedip, cel care s-a împotrivit profeţiei Oracolului din Deplhi (p.84 – 87).

Coincidenţa suprapunerii perioadei în care – conform calendarului aztec – zeul transfigurant Quetzalcoatl ar fi avut să revină pe mare, din lungul său exil în vest, şi expediţiei celor 500 de conquistadori spanioli conduşi de Hernan Cortes, care a dus la sfârşitul unei civilizaţii cu milioane de locuitori (p.88 – 92).

Nenorocul biletelor de loterie în maniera “Două loturi”, păţită de Maureen Wilcox, a cărei numere jucate la Massachusetts au ieşit câştigătoare la Rhode Islands…. şi vice-versa! (p.185)

Asemănările remarcabile dintre scufundarea fictivă a vasului “Titanul” din cartea lui Morgan Robertson (“The Wreck of the Titanic or Futility”) din 1898 şi scufundarea reală a vasului “Titanicul” în 1912 (p.260 – 264).

Descifrarea eronată dar corectă din punct de vedere astronomic de către Johannes Kepler a mesajului cifrat primit de la Galileo Galilei în 1610 (smaismrmilmepoetaleumibunenugttauiras), referitor la aparenţii sateliţi a planetei Jupiter (de fapt, inelele sale) (Altissimum planetam tergeminum observavi = “Am observat cea mai înaltă dintre planete – Saturn – cea triplu formată”) şi nu cei ai lui Marte, cum a crezut Kepler (Salve umbisteneum germinatum Martia proles = “Salut, companioni gemeni, copii lui Marte”) (p.333 – 334).

Coincidenţe numerologice şi factuale dintre unele aspecte din viaţa lui Abraham Lincoln, John Fitzgerald Kennedy şi personalităţile adiacente: ciclicitatea anului alegerii ca Preşedinte al Statelor Unite (1860/1960), preocuparea pentru drepturile civile, ziua asasinării (vineri), fiind împuşcaţi în spate, în prezenţa soţiei; Numele de familie, orientarea,  trecutul politic a vicepreşedintelui devenit interimar (Andrew/ Lyndon Johnson, democrat sudist, fost senator) şi ciclicitatea anului naşterii (1808/1908); Coincidenţa literală a numelui (15 litere), ciclicitatea aproape seculară a anului naşterii (1838/1939), provenienţa (sudul Statelor Unite) şi soarta similară (uciderea înainte de a fi judecaţi) ale celor doi asasini (John Wilkes Booth/Lee Harvey Oswald) (p.372 – 375).

 

Coincidenţa supremă: Ea este motivul pentru care existăm. Dacă fericita ei consonanţă s-ar modifica, nu ar mai avea cine să se întrebe dacă a fost rezultatul unui accident binecuvântat sau parte a unui măreţ plan cosmic; fiindcă nimeni nu ar mai fi existat. Ne referim aici la ceva fundamental – legile fundamentale care guvernează funcţionarea universului. Fizicienii le numesc constante fundamentale […] O virguliţă zecimală în sus sau în jos cu o singură unitate – şi totul ar lua-o razna rău. Materia nu s-ar mai forma [….]

Cine a hotărât ca numărul particulelor create să fie cu o miliardime mai mare decât cel al antiparticulelor (….) (atunci când se întâlnesc, materia şi antimateria se anihilează reciproc)? Cine a decis ca numărul particulelor de materie rămase în urma acestui supradimensionat joc cosmic să fie exact cel potrivit pentru crearea unei forţe gravitaţionale apte să contrabalanseze forţa de expansiune şi să împiedice explozia universului?  

Cine  a decis ca masa unui neutron să fie exact cea necesară pentru a face posibilă formarea atomilor? (…) forţa nucleară care ţine laolaltă nucleul atomic, în ciuda forţei electromagnetice de respingere reciprocă a electronilor, să fie exact atât de puternică cât să permită acest lucru, creând condiţiile necesare pentru ca universul să depăşească starea de hidrogen pur?

Cine a creat sarcina protonului exact potrivită pentru ca stelele să se transforme în supernove? Cine a acordat atât de fin nivelul rezonanţei nucleare a carbonului încât aceasta să poată forma tot ce are astăzi la bază acest element, făcând deci posibilă apariţia vieţii?

CINE? […] Prima perspectivă afirmă că acest tipar perfect demonstrează că nimic în univers un este întâmplător; că totul, începând cu atomul, a fost proiectat şi fin reglat de o inteligenţă supremă, în mod special cu scopul de a susţine viaţa. Cealaltă susţine că totul e doar o coincidenţă cu o probabilitate de unu la un trilion.” (p.456 – 459)

– M.Plimmer şi B.King, doi cercetători în domeniul “coincidenţelor şi hazardului”, oameni care – deşi nu cred în Geneza biblică a lumii – nu împărtăşesc conceptul lui Stephen Hawking a unui Big Bang coincidenţă,  ci cel al ‘Designului Intelligent’ datorită căruia eu scriu astăzi aceste rânduri.

 

Notă: “Beyond Coincidence”, Martin Plimmer & Brian King, 2004-2005, “Coincidenţă sau Hazard. Mic tratat de mare destin”, în traducerea din limba engleză a Adrianei Bădescu, 2010, Editura Nemira.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Designul Inteligent

Un răspuns la „Coincidenţa supremă

  1. Pingback: Recapitulare (6) Se lasă o răceală ca din vârf de munte | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s