Caracterizarea lui Ricardo Venturiano

Ricardo “Rică” Venturiano este unul dintre personajele principale a piesei de teatru “O noapte furtunoasă” de Luca Ion Caragiale.

Arhivar la o “judecătorie de ocol”, student în drept şi publicist – redactor la ziarul “Vocea patriotului naţional” – (1), Rică Venturiano este un tânăr cu perspective în sistemul juridic şi în politica românească (probabil în legislativ, ca parlamentar, ori în executiv, ca ministru) (2). Este un tânăr elegant, cu o vestimentaţie aparte (3). Fumează ţigări de tutun (“a întors capu-ncolo şi a început să bea din ţigară”). Participă la evenimente cultural-artistice (urmăreşte piese la hotel “Union”). Autorul articolului “Republica şi Reacţiunea sau Venitorele şi Trecutul” (publicată în “Vocea patriotului naţional”, 15/27 septembrie, Bucureşti), în care susţine sistemul democratic, în special votul universal.

Cu evidente origini italiene, dânsul vorbeşte cel puţin trei limbi (română, italiană, franceză) (4), (5) şi are cunoştiinţe minime de limbă latină (cunoaşte cuvinte şi expresii, fie şi ele stâlcite) (6). În limba română, comite greşeli de natură gramaticală, fonetică şi sintaxă (7), explicabile prin nedesăvârşirea sa lingvistică, neaşezarea normelor academice ale limbii (în aceea perioadă) şi emoţia însoţindu-i exprimarea. Comunică idei pompoase, încărcate de emoţie (comparate cu cele ce ar fi ţinute de un politician în faţa unei adunări) (8), care contrastează cu greşelile de exprimare şi ideile simple, comune (9). Se consideră poet (“eu – ca poet, am întotdeauna inspiraţiuni”) şi a compus cel puţin o creaţie lirică de dragoste (10).

Este un tânăr cu idealuri (avea încredere în regimul democratic şi considera România guvernată de “regimul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii”) şi sentimente de patriotism (“şi eu sunt român”), considerându-se protejat de vreun ocrotitor al neamului (“geniu bun al venitorului României, protege-mă!”) şi încrezându-se în puterea sfinţilor (“Sfinte Andrei, scapă-mă şi de acu încolo”).   

Este caracterizat direct, prin intervenţiile scenice ale autorului, prezentând un tânăr romantic (“răsuflă din adânc, pune mâna pe inimă şi înaintează în vârful degetelor […] cade în genunchi şi începe cu putere:”), relaţia cu celelalte personaje (nemernic / ‘bătbat de ispravă’ (Dumitrache Titircă) -> ‘papugiu’, scărţa-scârţa pe hârtie”, ‘bagabont’, “un prăpădit de amploiat”, ”coate-goale”, ‘moftangiu’, “maţe-fripte”/ “ăsta e om, nu glumă”; “ţi-ai găsit norocul”; compatriot onorabil (Nae Ipingescu) -> “e băiat bun”, “e [….] d-ai noştri, din popor”, “onorabile domn”; ‘alesul inimii’ (Ziţa) -> “monşerul meu”, “nu-mi asasina viitorul (soţ)”), cât şi indirect, prin vestimentaţie, din care rezultă că are o situaţie materială bună, prin limbaj, din care reiese afinitatea sa pentru cultura franceză (cunoaşte limba franceză şi promovează principiul universal al Republicii Franceze, “regimul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii”), prin faptele sale, care ne lasă impresia unui idealist (crede în valorile democraţiei), afectuos (îşi manifestă sentimentele de dragoste într-un mod romantic), sincer (nu urmăreşte vreun interes economic în ‘cucerirea sentimentală’ a femeii iubite) (11),

Ultima lui replică a fost una despre familie (“familia este baza societăţii”), ceea ce ne permite să speculăm privind viitorul căsniciei sale cu Ziţa, devenită Venturiano.

 

Notă: (1) “amploiat judiciar, student la Academie [….] şi redactor la Vocea patriotului naţionale […..]” (Nae Ipingescu) 

(2) “Ăsta e bun de diputat” (Dumitrache Titiră), “Hei! Lasă-l că ajunge şi el dipotat (deputat – n.n.V.M.T.) curînd – curînd” (Nae Ipingescu), “poate să ajungă şi ministru” (Dumitrache Titircă)

(3) Hainele sale sunt descrise direct de Jupân Dumitrache, care menţionează că “după port nu semăna a fi negustor”, ci a “amploiat” (funcţionat statal), purtând ochelari (“sticlele-n ochi”), şi joben (“giubenul în cap”). Bastonul şi costumul nu apar direct în piesă, dar pot fi intuite de cititor în raport cu poziţia socială, comportamentul său şi normele acelor vremuri.

(4) Utilizează franţuzisme – uneori stâlcite ca formă – (‘mizericordioasă’, rezon’, ‘parol’, ‘musiu’, ‘pieate’ – confuzie între ‘pieté’ (respect) şi ‘pitié’ (milă), “per toujors” – “pour toujours”), italienisme (angel) şi latinisme (per, silenţiu). Scrie propoziţii integrale în franceză (“Je vous aime et vous adore: que prétendez-vous encore?”)

(5) Deoarece repertoriul trupei lui I.D.Ionescu, care profesa la hotelul Union (frecventat de Rică), conţinea cântece în mai multe limbi (română, franceză, engleză, germană, idiş), putem presupune că dânsul avea cunoştinţe (măcar de câteva cuvinte) a acestor ultime trei limbi enumerate.

(6) “Box populi, box dei” (corect: “Vox populi, vox dei”) = “Voinţa poporului, voinţa lui Dumnezeu”

(7) Greşeli gramaticale: pleonasme (“te-am văzut întâiaşi dată pentru prima oară”, “june tânăr”, “m-am întors îndărăt”), dezacorduri (“care sufere peste poate”)

Greşeli fonetice: “vun” (‘v-un conflict’)

Greşeli sintactice: “pentru ca să” (‘pentru a-ţi (comunica) [….]’), “la localitate” (‘în localitate’)

Greşeli semantice: “aibi pietate” (‘ai pitié’ = “ai milă”, nu ‘ai pieté’ = “ai respect”)

Greşeli de înţeles a frazei: “te iubesc precum iubeşte sclavul lumina şi orbul libertatea” (sclavul ar prefera ‘libertatea’ în locul ‘luminii’ iar orbul ar prefera ‘lumina’ – de fapt, putinţa de a vedea lumina – în locul ‘libertăţii’)

(8) Limbaj bombastic: amoros (“sunt nebun de amor”, “fruntea mea îmi arde, tîmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat”, “sunt un june tânăr şi nefericit, care sufere peste poate şi iubeşte la nemurire”, “am citit în ochii tăi cei sublimi că tu corespunzi la amoarea mea”, “te-am căutat la nemurire”, “tu eşti aurora care deschide bolta înstelată într-o adoraţie poetică”) melodramatic (“destinul mă persecută implacabil”, “oribilă tragedie” “totul rămâne într-un silenţiu lugubru”, “o, ce noapte furtunoasă!”, “o inspiraţiune ingenioasă”, “obscuritate absolută”, “existenţa mi-e periclitată”, “ştii tu ce pericol mă ameninţă?”, “sunt mort”), de lozincă (“n-avem altă credinţă, altă speranţă decât poporul”, “n-avem altă politică decât suveranitatea poporului”, “Ori toţi să muriţi, ori toţi să scăpăm!”, “unul nu poate fi mai sus decât altul, nu permite Constituţia”, “familia e patria cea mică precum patria e familia cea mare”).

(9) Limbaj simplu: “mitocanul te cumnatu-tău mă mirosise”,m-ascunz în butoi”, “auz un zgomot, strigăte….”, “mă târăsc d’abuşele”.

(10) “Eşti un crin plin de candoare, eşti o fragilă zambilă,/ Eşti o roză parfurmată, eşti o tânără lalea!/Un poet nebun şi tandru te adoră, ah! copilă!/ De a lui poziţiune turmentată fie-ţi milă;/ Te iubesc la nemurire şi îţi dedic lira mea!/ Al tău pentru o eternitate şi per toujours.”

(11) “Zestre nu-i aşa mare, şi dumnealui (Rică Venturiano) e [….] ceva mai sus…. noi suntem negustori” (Dumitrache Titircă)

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Caracterizari de personaje

5 răspunsuri la „Caracterizarea lui Ricardo Venturiano

  1. Pingback: Recapitulare (6) Se lasă o răceală ca din vârf de munte | tudorvisanmiu

  2. Bia.

    Foarte bun numai ca ideile nu sunt prea bine puse in ordine. 🙂

  3. Pingback: Statistica lunară (17) Şcoala…. altfel (I) | tudorvisanmiu

  4. Marian

    Uite cine s-a apucat sa laude republicanii? 🙂

    Astept continuarea, conu’ Leonida 🙂 „Republica e garantiunea tuturor drepturilor”

  5. Marian

    Si ca sa fim si emancipati, Mita Baston.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s