Ziua Internaţională a Muncii?

1. De la greve la concediu 

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a II-a a decretat 1 mai Ziua Internațională a Muncii, în contextul a numeroase manifestaţii trecute cerând reducerea normei orare zilnice la 8 ore (New York, 1872; Întrunirea Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei, 1886) şi în memoria victimelor grevei generale din Piaţa Haymarket (Chicago).

Iniţial, aşa-numita “sărbătoare comemorativă” se manifesta prin manifestaţii muncitoreşti (prilejuite de convenirea zilei de 1 mai ca liberă pentru lucrători, în urma negocierilor dintre autorităţi şi sindicate), răspândindu-se şi fiind adoptată în majoritatea ţărilor lumii, minus Australia, Elveţia şi chiar statul din care a pornit, Statele Unite ale Americii (unde a fost substituită prin “Labor Day”, prima zi de luni a lunii septembrie). 

Deci, 1 mai este o zi ţinută în cinstea victoriei sindicale şi în memoria masacrului Haymarket.

 

2. Sărbătoarea prin lipsă 

Dacă de la proclamarea sărbătorii în anul 1889 la Paris (cu ocazia comemorării a 100 de ani de la izbucnirea Revoluţiei Franceze) până în 1989 în Europa (anul căderii majorităţii regimurilor comuniste ale statelor blocului sovietic), Ziua Muncii era una a manifestaţiilor proletariatului, în prezent, răspândirea sistemului capitalist a dus (în fostele state socialiste) la o deturnare spre o zi comună de concediu, devenind astfel o sărbătoare prin lipsă. 

Adică, o zi dedicată muncii se sărbătoreşte prin absenţa ei. De ce?

 

3. Contra-exemple internaţionale 

Cea mai mare parte a sărbătorilor la nivel internaţional se manifestă printr-un adaos de activitate, nu o diminuare a ei.

De zilele pentru susţinerea drepturilor umane (10 decembrie), unor grupuri defavorizate (copii africani, 16 iunie) ori pentru conştientizarea şi combaterea bolilor incurabile (schizofrenia, 24 mai; sindromul imunodeficienței dobândite, 1 decembrie; Sindromul Down, 21 martie) au loc manifestaţii militante şi evenimente informative.

De zilele dedicate unui element indispensabil vieţii terestre (apa, 22 martie; stratul de ozon, 16 septembrie; alimentele, 16 octombrie), unor specii periclitate (diversitatea biologică, 22 mai), unui aspect al organismului (sănătatea, 7 aprilie) au loc evenimente de conştientizare a necesităţii prezervării acelui lucru. Deasupra acestei trepte de activitate se ridică Ziua Pământului (22 aprilie) şi Ora Pământului (29 martie), care implică un mai mare efort din partea populaţiei (Ex: stingerea luminii).

Zilele dedicate unei activităţi (meteorologia, 23 martie; asistentele medicale, 12 mai; ingineria, 13 mai; donatorii de sânge, 14 iunie; inventatorii, 29 septembrie; profesorii, 5 octombrie; voluntariatul, 5 decembrie; aviaţa civilă, 7 decembrie), creaţii (cărţile, 14 martie; muzeul, 18 mai; prosopul, 25 mai; ciocolata, 13 septembrie; televiziunea, 21 noiembrie, Internetul, 29 octombrie), calităţi (creativitate şi inovaţie, 21 aprilie), unui grup social (familia, 1 ianuarie; familiile, 15 mai), de vârstă (tineretul, 12 august), de etnie (populaţiile indigene, 9 august), de mână (stângacii, 13 august), necesită un exerciţiu de apreciere.

De zilele pentru susţinerea unor drepturi speciale (de autor, 23 aprilie) şi libertăţi (de exprimare a presei, 3 mai; de păstrare a diversităţii culturale, 21 mai; de uz a Software-ului gratuit; 15 septembrie; de îmbunătăţire a securităţii calculatorului, 30 noiembrie) au loc demonstraţii de afirmare. 

 

Zilele internaţionale prin lipsă sunt astfel în scop, nu în consistenţă, fiind îndreptate contra unor lucruri rele, precum consumul de substanţe dăunătoare (fumatul tutunului, 31 mai; abuzul ori traficul de droguri), aspecte nefavorabile societăţii (sclavia, 2 decembrie; violenţa faţă de femei, 25 noiembrie; sărăcia, 17 octombrie), activităţi indirect dăunătoare (deşertificarea şi seceta, 17 iunie), et caetera. 

Concluzia: nu există sărbători internaţionale care să se manifeste prin lipsă.

 

4. Denumire alternativă

 

PROOPUNERI:

1) Ziua Lenei

2) Ziua Odihnei

3) Ziua Liberă a celor ce muncesc

 

CONSIDERAŢII.

1) Prima ar fi dedicată unui aspect negativ (complăcerea în inactivitate) şi nu combaterea acestuia.

3) A treia nu ar fi “ziua” ci o altă “zi” de concediu.

2) A doua ar fi consacrată unei inactivităţi necesare continuării activităţii (odihna).

 

SENTINŢA FINALĂ:

Propun ca Ziua Internaţională a Muncii să fie redenumită (la nivel familiar) Ziua Odihnei şi (la nivel oficial) Ziua Internaţională a Refacerii şi Întăririi Forţelor Umane.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Sarbatoare

4 răspunsuri la „Ziua Internaţională a Muncii?

  1. mitica

    Slogane vechi…
    ASTA-I VIATA ĂSTA-I TRAI -TRAIASCA 1 MAI !
    Unul din multimea prezenta la defilare a fost reclamat ca nu striga nimic
    L-au obligat sa strige si el de unul singur.
    Si a strigat:
    ASTA-I VIATA ? ĂSTA-I TRAI? -TRAIASCA 1 MAI ?

  2. Am auzit urmatorul joc de cuvinte de la tatal meu….
    (la o manifestatie muncitoreasca)
    „De ce, tovarase, nu strigi ‘URA” odata cu toti ceilalti?”
    „Ah, nu, nu pot sa strig: URA o port in suflet”.

  3. Pingback: Recapitulare (6) Se lasă o răceală ca din vârf de munte | tudorvisanmiu

  4. Pingback: 1 Mai – o zi cu semnificaţii oculte…. | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s