Discriminarea lexicală

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române este unul persecutor: minorităţile etnice, populaţiile migratoare din vechime sau chiar popoarele contemporane capătă, pe lângă sensul privitor la populaţie, semnificaţie de insultă.

 

Vandalii de neam germanic care au jefuit Roma (410) sunt “oameni necivilizaţi, barbari, care distrug valori culturale şi artistice”.

 

Turcii vorbitori de limbă aglutinantă, neclintiţi în religia islamică sunt “oameni foarte încăpăţânaţi, care nu vor să înţeleagă, care nu vor să ţină seamă de nimic”.

Aceeaşi turci care-au dat năvală în ţările româneşti sunt – chipurile – unicul motiv de grabă a unui om: dacă n-ai temei pentru grăbire, aproapele îţi zice să te calmezi, că “nu dau năvală turcii”.

 

Avarii aşezaţi în Câmpia Panoniei în timpul marilor migraţiuni de la începutul evului mediu au ajuns, datorită unui franţuzism (avare) şi un latinism (avarus), “oameni zgârciţi, lipsiţi de generozitate, care nu dau din bunurile lor”.

 

Evreii din Israel şi Iudeea sunt, cică popular sau familiar, jidanii, oamenii care “umblă cu înşelăciuni” şi “nu ies la seceră”, “afaceriştii lipsiţi de scrupule”.  

 

Rromul originar din India răspândit în mai toate ţările Europei are un singur “r” şi este, de fapt, ţigan, omul care “se mută cu şatra foarte des”, “se înceacă la mal”, “îşi laudă ciocanul” şi are “apucături urâte, rele”.

 

Ungurul este “bozgor” numai popular, termen de etimologie necunoscută (slavă sau română) şi sens improbabil, în maghiară (“om fără de ţară”), folosit oricum depreciativ.

 

Franţuzitul este, învechit şi familiar, omul care “imită servil obiceiurile franceze” sau “întrebuinţează în mod nejustificat cuvinte şi expresii franceze”.

 

Englezul este, în argou (al cui?), ca turcul (“persoană care nu înţelege nimic”) şi ‘omul cu sânge rece’ (“persoană flegmatică şi nepăsătoare”).

 

Rusnacul nu e rusul, ci ucraineanul din ţara natală sau Austro-Ungaria.

 

Neamţ e nu numai germanul, ci şi austriacul.

 

Iar sinonimele date pentru “român” sunt “persoană”, “creştin”, “ţăran”, “iobag”, “vecin”. 

 

Cum se poate aşa ceva?

Şi nu mă refer cum s-a putut ca gramaticienii să fi cuprins în dicţionar astfel de discriminări lexicale, ci cum de încă n-au fost chemaţi în faţa Tribunalului European pentru judecarea cazurilor de “segregaţie rasială”….. 

“EU RO, ÎNCOTRO?”

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Lex Politic

2 răspunsuri la „Discriminarea lexicală

  1. Aceste expresii erau folosite de catre populatia tarilor romane!Nu-i vina D.E.X.-ului pentru ca romanii au o parere proasta despre alte neamuri si popoare!Pufisor,nu trebuie sa te superi!Dictionarul explicativ al limbii romane e intocmit de omuleti ce sunt supusi greselii ,nu de divinitati cu par blond si barbi lungi(aluzie la mitologia nordica!)!!

  2. Pingback: Recapitulare (4) Ziarul “Theodor”, Nr. 1/martie 2012 | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s