Nepreţuirea celor valoroase, nepreţioşenia celor neînsemnate

Există unele opere de artă a căror valoare inestimabilă le face nepreţuite, încât se bucură de nepreţuirea celor ce le admiră….

….. aşa cum există alte opere de artă a căror valoare estimabilă le face preţuite, încât se bucură de preţuirea celor ce le admiră…. 

Care dintre acestea să fie mai valoroasă?

 

Pentru a afla un răspuns, ne vom raporta mai întâi la una dintre cele mai mari opere de artă ale lumii: omul.

Un om preţuit este “apreciat, stimat”, pe când un om nepreţuit “se bucură de afecțiunea deosebită a cuiva”, este “foarte drag; foarte scump”.

Astfel, dacă preţuieşti pe cel apreciabil, stimabil, îl nepreţuieşti pe cel faţă de care ai sentimente puternice de afecţiune. 

Care dintre aceştia este mai valoros?

 

Cum nu ne putem decide între respect şi ataşament, ne întoarcem din nou la obiecte:

Un obiect preţuit este unul care a fost examinat cantitativ şi calitativ, căruia i-a fost stabilit preţul, pe care s-a pus o etichetă de valoare şi care a fost scos la vânzare….

….. în schimb, un obiect nepreţuit este unul căruia nu i se poate stabili preţul, a cărui valoare este incalculabilă în bani şi care este scos la admiraţie semi-grauită (costă biletul de muzeu)….

 

Pe când preţuitul poate fi vândut/cumpărat, nepreţuitul poate fi numai “închiriat” privirilor unor oaspeţi, pentru o perioadă limitată de timp.

De preţuit se bucură un privat, de nepreţuit se bucură un public.

Preţuitul aparţine unei case, nepreţuitul unui muzeu.

Dacă preţuitul ar fi scos la licitaţie, ar goli numai buzunarele oamenilor de afaceri, pe când nepreţuitul ar goli seiful unor naţiuni întregi.

 

Nepreţuitul este preţios, preţuitul este nepreţios.

Ceva cu adevărat valoros are parte de nepreţuire, altceva cu neadevărat valoros n-are parte decât de nepreţioşenie.

 

Celor ce nu înţeleg valoarea decât în bani, le ofer o capodoperă de mare nepreţ:

“Nepreţuit!?! Cum, n-are preţ?”

OBSERVAŢII PE DESEN: (1) Persoana mascată este un spărgător de muzee infam, jefuitor de patrimoniu şi capodopere la mare preţ. De data aceasta, s-a înfundat: cum să vândă o nepreţuită? 

(2) Tabloul din desen este o “versiune preţuită” a nepreţuitei “Mona Lisa”, adică o copie făcută de un artist amator…… unii au zis că este o operă îngrozitoare şi au preţuit-o, alţii au zis că este minunată şi au nepreţuit-o. 

(3) Cum în jurul fiecărei creaţii artistice circulă o legendă, şi tabloul de faţă are una: cezarul pictat arată cu degetul spre osândit, condamnându-l la o soartă de mare nepreţ: după cum vedeţi, infractorul nu şi-a ales bine locul….. 

(4) Într-adevăr, în tablou e RADARUL – oriunde aţi sta, vă urmăreşte cu privirea; pe semne, nimeni n-a înţeles cum e cu preţurile….. 

(5) Piesa de final: întrerupătorul. Cum ar fi ca în miez de noapte să se aprindă iar hoţul să fie prins? Un moment nepreţuit! 

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Gramatica ilustrata

Un răspuns la „Nepreţuirea celor valoroase, nepreţioşenia celor neînsemnate

  1. Pingback: Recapitulare (3) Împărţitorul de Pliante | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s