Doi Amirali

VICEAMIRALII CONSTANTIN BĂLESCU (n.1864 – d.1929) & VASILE URSEANU (n.1848 – d.1916)

ASEMĂNĂRI

Amândoi au ocupat funcţia de viceamiral în Marina Militară Română

Amândoi s-au născut în ianuarie (C.Bălescu – 12 ian; V.Urseanu – 9 ian.)

Amândoi au studiat la Şcoala Navală din Brest (C.Bălescu:17-19 ani; 1881 – 1883; V.Urseanu: 24 – 26 ani; 1872 – 1874) şi au revenit în România după doi ani, fiind încadraţi în Corpul Flotei Române

Amândoi au servit la bordul bricului “Mircea” (prima navă-şcoală românească) (C.Bălescu sub V.Urseanu – 1883), pe care amândoi l-au comandat (V.Urseanu – 1883; C.Bălescu – 1898)

Amândoi au supravegheat lucrările de construcţie ale unor nave de război străine (C.Bălescu, la Newcastle, Anglia şi Le Hâvre, Franţa; V.Urseanu, la şantierul naval “Thames Iron Works” din Londa)

Amândoi au servit la bordul crucişătorul “Elisabeta” (nava amiral a Flotei Militare Române, 1888-1918) (C.Bălescu sub V.Urseanu: 1889-1892; 1897 – ofiţer secund), pe care amândoi l-au comandat (V.Urseanu – 1889-1898; C.Bălescu – 1901)

Amândoi au fost Comandanţi ai Diviziei de Mare (V.Urseanu – 1896-1898; C.Bălescu – 1905-1907)

Amândoi au murit în acelaşi deceniu (C.Bălescu – 1929, 65 de ani, V.Urseanu – 1926, 79 de ani)

 

O DEOSEBIRE….

C.Bălescu a rămas în marina activă până la pensionare (1920, 65 de ani), V.Urseanu s-a retras în rezervă (1900, 52 de ani) cu 19 ani înainte de retragerea definitivă (1919, 71 de ani). De ce? Nu a existat nici un motiv determinat de cauze oficiale, însă cert este că, din rezervă, amiralul Urseanu a putut să-şi dezvolte cealaltă mare pesiune, de după marină: ASTRONOMIA!

 

EVENIMENTE ISTORICE LA CARE AU LUAT PARTE….. 

V.Urseanu

Războiul de Independenţă (1877-1878) (acţiuni militare la comanda bateriilor “Elisabeta” şi “Mircea” & misiune diplomatică lângă principele sârb Milan Obrenovici);

Războiul Sârbo-Bulgar (1885) (la comanda unei părţi din flotila de război a României pentru protejarea navigaţiei pe Dunărea de Sus);

Călătorie pe Marea Mediterană, Nordului, Baltică şi Oceanul Atlantic (1890-1891) (la comanda crucişătorului “Elisabeta”, cea mai lungă călătorie efectuată de o navă de război română în acele timpuri)

Inaugurarea Canalului Kiel (21 iunie 1895) şi Porţile de Fier (27 septembrie 1905)

Al Doilea Război Balcanic (1913) (mobilizat pe lângă Marele Cartier General)

 

C.Bălescu

Călătorie în jurul lumii (1882-1883) (la bordul navei şcoală franceze “Reine Blanche”)

Gestionarea crizei “Potemkin” (1905) (la comanda crucişătorului “Elisabeta”, în funcţia de Comandant al Diviziei de Mare)

Al Doilea Război Balcanic (1913) şi Primul Război Mondial (1914-1918) (ca şef al Secţiei Marine, Ministerul de Război (1913 – 1914); preşedinte al Comitetului Executiv al Marinei (1914 – 1916) şi  Comandant al Marinei Militare Române (1918 – 1920))

 

VIAŢA PRIVATĂ

– C.Bălescu s-a căsătorit cu Emilia Cătăţeanu (1889, Galaţi) şi au avut 4 copii

– V.Urseanu a fost căsătorit de două ori, prima oară cu o doamnă a cărui nume nu a rămas pentru posteritate, iar a doua oară cu Ioana Puricescu (1870 – 1941)

 

CASA VASILE URSEANU 

Proiectată de arhitectul Ion D. Berindei (1908-1909) şi construită în anul 1910, pe bulevardul Colţei (actualul Lascăr Catargiu), Casa Vasile Urseanu, pe atunci Preşedinte al Societăţii Astronomice Române, este actualul Observator Astronomic Popular din Bucureşti. 

„Studiul astrelor a devenit o a doua mea pasiune, după marină. După cum vedeți, mi-am construit casa în formă de yacht, cu cupolă de observator, ca în același timp, când fac observații cu luneta pe bolta cerească, să am senzația că plutesc și pe mare!” – Vasile Urseanu 

Casa Vasile Urseanu era neobişnuită din două motive: avea formă de navă şi o cupolă astronomică de 5 metri instalată în punctul ei cel mai înalt, dotat cu o lentilă Zeiss foarte performantă. 

„După o viaţă de muncă şi credinţă au dăruit acest lăcaş ca să fie adăpost de artă şi prilej de înălţare sufletească” – cuvintele lui Camil Ressu, de sub tablourile soţilor Urseanu 

După moartea amiralului, soţia lui, Ioana Ursescu, a donat casa Primăriei Municipiului Bucureşti (1933), care a deschis, pe lângă observatorul public, pinoteca oraşului Bucureşti.

CRIZA CRUCIŞĂTORULUI KNEAZ POTEMKIN

Când? Iunie 1905

Unde? În portul Constanţa

Ce? Crucişătorul “Elisabeta”, nava amiral a Flotei Militare Române, şi crucişătorul “Kneaz Potemkin Tavriceski”, cel mai puternic vas al Marinei Ruse din Marea Neagră

Cine? Cei 700-800 de marinari ai cuirasatului “Potemkin”, conduşi de sergentul Matuşenko, şi a torpilorului “Flag”; comandorul portului Constanţa, Nicolae Negru; echipajul crucişătorului “Elisabeta”, comandat de Constantin Bălescu; autorităţile române şi ţariste

Cauza crizei? Revolta mateloţilor de pe crucişătorul “Potemkin”.

Cauza revoltei? Motivul imediat: hrana foarte proastă

Contextul?Înfrângerea Rusiei în războiul cu Japonia şi Revoluţia Rusă din 1905

Intriga? Apropierea cuirasatului “Potemkin”, cu drapelul revoluţiei ridicat, de oraşul Constanţa, lipsit de mijloacele necesare de apărare împotriva acestuia

Desfăşurarea acţiunii?  1) Locotenentul N.Negru urcă la bordul lui “Potemkin”, acostat în larg, pentru negocieri neoficiale; ameninţat fiind de Matuşenko cu bombardarea oraşului, comandorul Constanţei reuşeşte să-l calmeze ameninţându-l cu riposta flotei de război române (care, chipurile, era în port, fapt neadevărat) şi promiţându-i că va aduce pe cont propriu provizii echipajului, pentru câteva zile (lucru care nu s-a întâmplat).

2) Încep tratativele oficiale dintre autorităţile române şi echipajul navei Potemkin; condiţiile pentru o rezolvare paşnică a situaţiei erau: 1.predarea echipajului; 2.împiedicarea şederii lor în ţară; 3.cedare crucişătorului către marina română; ruşii nu acceptă, tratativele se întrerup

3) Distrugătorul “Elisabeta” trage focuri asupra torpilorului “Flag”, ce încercase să pătrundă în port

4) Flag şi Potemkin se retrag spre Feodosia, în căutare de alimente şi cărbuni; nu reuşesc să intre nici în acel port

5) Nava Potemkin se reîntoarce în Constanţa şi acceptă predarea numai sub condiţia ca echipajul să nu fie predat autorităţilor ţariste şi să li se acorde azil politic; autorităţile române sunt de acord, în ciuda protestelor venite din partea Rusiei

6) “Potemkiniştii” debarcă de pe vas, primesc cetăţenie română şi fie rămân în Constanţa, fie se stabilesc în diverse oraşe (Galaţi, Brăila, Bucureşti, Călăraşi, Focşani, Iaşi, Bârlad), fiind angajaţi în diverse funcţii (mecanici, lucrători în porturi sau agricultori). 

Iar cu Potemkin ce s-a întâmplat? Rusia îl ia înapoi acasă 🙂 

Şi mai e ceva? Da: Românie primeşte laude pentru returnarea navei (de la ţarul Nicoale al II-lea) şi pentru azilul acordat marinarilor (de la Vladimir Ilici Lenin)

 

GRADE

C.Bălescu: sublocotenent (5 ani; 1887 – 1891); căpitan (6 ani; 1891 – 1896), maior (4 ani; 1896 – 1899), locotenent-comandor (5 ani; 1899 – 1903), căpitan comandor (5 ani; 1903 – 1907), comandor (7 ani; 1907 – 1913), contra-amiral (6 ani; 1913 – 1918), viceamiral (3 ani; 1918 – 1920). 

V.Urseanu: sublocotenent (4 ani; 1868 – 1871); locotenent (4 anil 1871 – 1874), căpitan (5 anil 1874 – 1878), maior (5 anil 1878 – 1882), locotenent colonel (6 anil 1882 – 1887), colonel (13 anil 1887 – 1898), general de brigadă/contra-amiral (17 ani): în activ (3 ani; 1898 – 1900) & în rezervă (14 ani; 1900 – 1913), vice-amiral în rezervă (17 ani; 1913 – 1919)

ÎN PREZENT….

…. numele lui Constantin Bălescu este purtat de către Puitorul de Mine 274, de Şcoala de Aplicaţie a Forţelor Navale din Constanţa şi o stradă din Bucureşti 

….. numele lui Vasile Urseanu este purtat de către Observatorul Astronomic şi o stradă din Bucureşti

LECTURI SUPLIMENTARE

  • Wikipedia – Vasile Urseanu, Constantin Bălescu
  • Cu privire la Potekmin am consultat articolul «Crucişătorul „POTEMKIN” la Constanţa», Ion Bulei, Revista Istorie şi Civilizaţie nr. 19 / aprilie 2011, pp.4-8
  • Despre „Pinacoteca Bucureşti” (ce va redeveni observator astronomic în 1950) puteţi afla mai multe începând pe Wikipedia.
  • Imagini ale Casei „Vasile Urseanu” în prezent pot fi văzute pe blogul „Bucureştii noi şi vechi”.
  • Despre Observatorul astronomic „Amiral Vasile Urseanu” puteţi citi pe site-ul oficial al observatorului: Prezentare şi Istoric. Pe acest site se poate găsi şi o biografie a amiralului (apărută în revista ANDROMEDA, Buletin ştiinţific, Seria a II-a, Anul II, nr.1-2/1970 – editată de Observatorul Astronomic Popular din Bucureşti).
Anunțuri

11 comentarii

Din categoria Militari Necunoscuti

11 răspunsuri la „Doi Amirali

  1. Ted Caliga

    Stie cineva numele marinarilor rusi care au primit cetatenia romana si s-au stabilit in Galati? Unul dintre ei e strabunicul meu, Nikolai Fenco ( cred ca asa se scrie), dar nu am gasit nici un document in familie sa arate afilierea lui cu Potemkin. Bunica imi spunea ca el a fost matroz. Multumesc.

  2. Buna ziua, domnule Caliga!
    Cineva o fi stiind, probabil exista astfel de documente la primaria Galati sau in locul de nastere al strabunicului dvs. (in Rusia, cred). Din pacate, autoritatile tariste din vremea aceea au avut un mod de raportare negativ asupra marinarilor de pe Potemkin ce primisera azil politic in Romania, incercand in mai multe randuri sa-i rapeasca. Nu se stie daca au avut vreun succes, dar informatiile ce le avem despre viata sutelor de potemkisti raspanditi pe teritoriul Romaniei dupa 1905 sunt foarte putine.

    Imi pare rau ca nu pot sa va ajut in privinta strabunicului dvs., dar va felicit pentru cercetarile ce le intreprindeti in acest sens. Insa, din pacate, putine arhive de orice fel au fost publicate pe Internet, ramanand uitate la capatul unui dosar din sertarul vreunei institutii. Singurele surse pe care le-ati mai putea consulta sunt cele oficiale, de multe ori inaccesibile, sau neoficiale, amintirile unor persoane care l-au cunoscut pe strabunicul dvs..

    Va salut demersul si, daca aveti succes, as fi interesat sa aflu ce ati aflat.
    Cu stima si incredere, o zi frumoasa!

  3. Pingback: Recapitulare (3) Împărţitorul de Pliante | tudorvisanmiu

  4. Ted Caliga

    Va multumesc!
    Nu am avut un succes deosebit, dar am reusit sa descopar, intr-o carte publicata in limba rusa, citeva detalii despre strabunicul meu. Strabunica ne-a spus ca prenumele lui era Nikolai: nu e adevarat. Si-a schimbat prenumele, si a declarat fals locul de nastere. Numele lui real a fost Fenko Iakov Constantinovici, nascut in 1880. O sa caut in continuare….
    Inca o data, va multumesc. Ar trebui sa existe la Muzeul din Constanta sau in arhivele portului, lista cu numele celor debarcati…Caut in continuare.
    Toate cele bune,
    Doru

  5. In continuare, va urez ‘noroc’ in cercetarea documentelor.
    Imediat ce veti fi aflat informatii cat de utile, va stau la dispozitie pentru publicarea lor pe acest blog – lucru de care as fi onorat -.
    O seara frumoasa.

  6. Eugen LEU

    Amiralul Urseanu a avut descendenti?
    sunt foarte curios daca din casatoria cu Ioana Puricescu sunt cunoscuti descententi ai aceste familii. Cind eram copil tatal meu m’a dus de multe ori in serile de vara ale lungilor vacante ce mi le amintesc cu placere, pe terasa casei ce adaposteeste observatorul unde curatorul din anii ’70 ne explica harta boltii instelate. Am stiinta de Christian Urseanu, tatal lui Mircea Urseanu si Dan Urseanu din casatorii succesive.
    Christian Urseanu a locuit pe linga str Dristor si ma intrebam daca este o legatura de singe cu familia Amiralului.
    daca doriti sa ma contactati :
    eugenleu@gmail.com.

    cu multa apreciere si urari de bine pentru munca dvs. si recunoasterea istoriei unei natii tulburate dar promitatoare si niciodata indeplinita.

  7. Domnule Leu, spre nefericirea mea, mai mult decat este scris sus, nu am gasit in spatiul virtual. Cu toate acestea, stabilirea unei conexiuni familiale intre amiral si descendentii sai ar fi nepretuita.
    Acest subiect (in particular, cei doi vice-amirali, in general, eroii natiei, in universal, istoria) reprezinta unul de interes pentru mine. Oricand voi putea adauga informatii la aceste subiecte, o voi face.
    Ramanem in legatura.

  8. Iulius Nicula

    In aceeasi situatie ma aflu si eu Dl.Ted Caliga,si strabunicul meu a fost unul dintre marinarii vasului Potemkin. Nu stiu mare lucru despre el,dar as dori tare mult sa descopar amanunte despre el.Si eu am inceput cercetarile dar,pana acum nimic.Franturi doar din ce mi-a povestit o matusa din Braila.V-as ruga daca sunteti mai avansat cu cercetarile,sa ma ajutati si pe mine.Va multumesc.

  9. Am transmis mesajul dumneavoastră şi d-lui. Ted Caliga.

  10. Dl. Caliga ne-a răspuns amândurora pe mail. Ar putea să vă sprijine în cercetare, dacă i-aţi da numele străbunicului dumneavoastră – consultând o sursă rusească (tradusă de un prieten pe englezeşte) în care a găsit o menţiune despre propriul dumnealui străbunic:
    Fenko Iakov Constantinovici (n.1880), „firemen quartermaster” de gradul 2, marinar în echipajul 35 (1901) şi echipajul 36 (1902), care a servit pe vasul Potemkin (1905) şi a imigrat în România.

  11. Iulius Nicula

    Va multumesc mult.Numele este Chirila Ciubenco,dar,ca in cazul d-lui Ted Caliga nu stiu daca numele este cel adevarat. Matusa mea mi-a mai spus ca ar exista o carte care a aparut prin anii 1960,unde sunt numele si fotografiile unora dintre marinari,printre care si cea a strabunicului meu.Nu stiu daca exista acea carte si cum se numeste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s