Inspiraţiunea Bătrânului din Cişmigiu. O lecţie de creativitate, într-o zi pentru inventivitate.

Un bătrânel simpatic stă pe o bancă în Cişmigiu. E nemişcat. După ce l-a urmărit şi a observat că nu se mişcă de minute bune, stând cu capul aplecat, o doamnă vine şi îl întreabă: 

– Domnule, la ce vă uitaţi cu atâta concentrare?

– La gureşeii porumbei cum mănâncă firmiturele de pâine.

– De ce?

– Ca să mă inspire.

 

Doamna nu înţelege răspunsul şi pleacă. Orele trec şi se face după-amiază. Văzând bătrânelul neclintit un sfert de ceas, cu capul ridicat, un copilaş vine şi îl întreabă: 

–  Domnule, la ce vă uitaţi?

– La cerul senin, la norii ce plutesc în văzduh şi la soarele ce luminează totul.

– Dar… de ce?

– Ca să mă inspire.

– Şi la ce vă trebuie inspiraţie?

– Inspiraţia ajută la creativitate.

 

Copilaşul nu înţelege ce vroia să spună moşneagul şi pleacă. Orele trec şi soarele stă să apună. Observând moşuleţul vreo 1000 de secunde, cum stă stană cu capul ‘nainte, o bătrânică mai tânără ca el vine şi îl întreabă: 

– Domnule, la ce vă uitaţi cu atâta admiraţie?

– La astrul de foc şi lumină cum coboară de sus şi cum lumea se scufundă încet în frig şi întuneric.

– Care este motivul?

– Ca să mă inspire.

– Şi de ce această nevoie de inspiraţiune?

– Inspiraţia ajută la creativitate.

– Dar creativitatea, de ce să aveţi nevoie de ea? Sunteţi scriitor?

 

Bătrânelul zâmbeşte, se uită la bătrânică şi îi răspunde numai la prima întrebare: 

– Creativitatea ajută la inventivitate.

– Dar la ce folos dacă pierdeţi timpul şi nu aveţi când să o folosiţi?

– Inventivitatea nu trebuie folosită atât în scopuri practice cât pentru a visa, a vedea dincolo de peisajul pitoresc. Observând o privelişte frumoasă, devii inspirat. Poţi să te uiţi la ea şi să încerci sentimente nenumărate. Stând cât mai mult în faţa acestei privelişti, devii creativ. Începi să faci asocieri plăcute cu alte imagini frumoase pe care le-ai mai văzut în timpul vieţii tale, care te bucură. După ce ai terminat această rememorare a frumosului ce l-ai văzut odată, devii inventiv. Începi să visezi locuri pe care nu le-ai văzut niciodată, să-ţi închipui un paradis…. pentru mine, acest paradis seamănă mult cu planeta noastră: are grădini încântătoare, mări fermecătoare, văzduhuri desfătătoare, fiinţe fascinante…. între ele, mai este ceva dincolo de Pământ, stele mângâietoare, nebuloase hipnotizante, o lumină strălucitoare de toate culorile…..

 

Iar apoi, o pauză lungă……………………………………………………………… după care bătrânica îi răspunde: 

– Dumneavoastră, domnule, nu aţi trăit degeaba şi aţi găsit înţelepciune la bătrâneţe.

– Nu, nici vorbă de asta, ea m-a găsit pe mine….

 

Şi atunci, în sfârşit, soarele apune, iar pe cer urcă luna şi stelele……  

Anunțuri

5 comentarii

Din categoria Anotimpuri

5 răspunsuri la „Inspiraţiunea Bătrânului din Cişmigiu. O lecţie de creativitate, într-o zi pentru inventivitate.

  1. Ingmar Bergman avea o casă foarte interesantă. Lungă de vreo 90 de metri şi îngustă, cu ferestre mari, aşezată pe malul mării, cu faţa spre mare. Interiorul de o simplitate desăvîrşită şi bun gust. În fiecare zi scria trei ore la masa din faţa ferestrei dinspre mare. Apoi se plimba o oră pe malul sterp şi bătut de valuri. Mereu acelaşi peisaj, mereu inspirat, cu desăvîrşire creator.
    Andrei Tarkovski, marele regizor rus, a pleacat în Italia să facă un film- Nostalgia, cred-, şi a ales Toscana, pentru că îi amintea de Rusia natală. Oamenii l-au întrebat ce vrea să viziteze iar el a refuzat toate muzeele, expoziţiile, palatele. S-a mulţumit cu o străduţă, o mică piaţă şi o cafenea unde, la o masă, a privit pierdut oamenii, lucrurile şi lumina. Apoi, a fost la o biserică veche.
    Oamenii cu adevărat mari au nevoie de foarte puţin pentru a crea opere desăvîrşite, exact ca bătrînelul tău din povestire.
    Felini refuza să privească marea sau să o redea în film. Prefera să o recreeze, să o trucheze. A făcut una din staniol. Doar aşa îi amintea de copilărie. Ochiul lui vedea în interior, ca şi a lui Bergman, ca şi al lui Tarkovski.
    Oamenii nu vor înţelege niciodată cum se petrec lucrurile, dar ele oricum se întîmplă, spre bucuria noastră.

  2. „Oamenii cu adevărat mari au nevoie de foarte puţin pentru a crea opere desăvîrşite, exact ca bătrînelul tău din povestire”

    Iar oamenii marunti, oricat de multe ar avea, nu pot crea decat opere nesemnificative. Oricat ar primi, nu le ajunge.

    Din domeniul regizoral, un exemplu care-mi vine este Sergiu Nicolaescu – avea toata armata pe platou si a produs un film care fac un istoric sa-si puna mainile in cap – „Dacii”.

    Ma mai gandesc si la mult aclamatul film „Avatar” a lui James Cameron. Au bagat atatia bani in el, au si scos miliarde din el, dar….. sa fi meritat?
    Nu se compara cu „Titanicul”, un film cu un sfarsit frumos – bijuteriile se scufunda in mare, dandu-i o bucurie mai mare batranicii decat daca ar fi amanetat-o si…. oricum nu ar fi avut ce face cu banii, nu?

    Un om care scrie, face filme, desene animate, produce benzi desenate, programeaza jocuri pe calculatori, canta/ inregistreaza muzica, etc. – acela trebuie sa fie cel mai atent in actiuniile sale, pentru ca produsele ce le va realiza vor fi folosite de oameni nu din necesitate ci pentru a se destinde…. cand banii dicteaza, e tare trist 😦

  3. incaunipocrit

    Reblogged this on Basil Wheel.

  4. Pingback: Recapitulare (2) Moş Ianuarie prin troiene, fugind de lupi până la cină… roşii şi râsete incluse! | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s