O zi fără oameni

Drapel şi picnic, de frica cotropirilor şi îngheƫului

 Astăzi, la Bucureşti, a fost linişte. Autobuzuri pe jumătate goale, în metrou îƫi auzi şi gândurile, pe stradă, mai nimeni. Din 62 de steaguri, câte am văzut miercuri în drum spre şcoală, a mai rămas doar unul. În Cişmigiu nu umblă decât porumbei, ciugulind fărâmiƫele de pâine de pe asfalt; nici un picior de om nu îi supără. Cum este la liceu nu am voie să vă spun – voi cum credeƫi?
După 1 decembrie, unde sunt românii? Au plecat? Unde? Ce caută? Ce vor? Ce îi nelinişteşte? Ţara asta… cu toƫii o iubim, însă de ce ne înstrăinăm de ea? Ne plângem că ziua naƫională n-am ales-o bine, că trebuia să fie vara, însă acum 93 de ani, în 1918, la Alba Iulia, autorilorilor Marii Uniri, lor nu le-a fost frig? Ne plângem că imnul nu-i bun, că vrem să cântăm „Trei Culori”, însă trebuie să ƫinem cont de un lucru – drapelul e un simbol, imnul e altul; să le contopim, ar fi o mare greşeală.
Cu mâinile îngheƫate şi de teamă de barbari, simƫim nostalgie pentru picnicul din 23 august şi versurile calde lui Porumbescu, însă memoria patriei reîntregite şi poemul rece a lui Mureşanu, astea nu ne mai animă? Îngropăm trecutul şi faptele de vitejie a înaintaşilor cu pământ, plantăm floricele pe el, udăm din când în când şi spunem că onorăm trecutul, însă….

Românaşule, tu pleci în vacanƫă, dar ƫara cui i-o laşi?  

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Pamant si patrie

Un răspuns la „O zi fără oameni

  1. Pingback: Statistica lunară (12) Un an | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s