Marea Cină

Politicienii aveau o mare slăbiciune pentru mâncare. Ei sărbătoreau cu o masă festivă fiecare victorie… şi înfrângere. Aşa au făcut şi după pierderea insulei cele mai importante în mâinile barbarilor, deoarece au anunţat retragerea tuturor comandanţilor care aveau o funcţie în stat doar pentru a putea fi posibilă încă o mare cină. Dacă sărbătoreşti şi când pierzi, de ce să te mai osteneşti să câştigi?

Era o mare furtună în aceea noapte. Toate sobele din castel erau aprinse. Politicienii aşteptau cu nerăbdare să sosească bucatele. Când au început bucătarii să vină, politicienii aveau o singură grijă: să nu fie mâncarea otrăvită. Erau atât de multe feluri de mâncare încât aproape toƫi servitorii palatului a fost nevoiƫi să vină pentru a le putea transporta.
Nu pot să vă descriu cât de delicioase arătau platourile aduse, dar pot să vă spun ce era în ele: felul principal era un porc uriaş, cu o garnitură consistentă de legume şi un sos delicios; la acesta se adăugau supe, salate, tocăniţe de pui, peşti, crabi şi raci fierţi cu legume şi, ca desert, cele mai vestite plăcinte cu dolvleac din întreaga ƫară. Vinul era de asemenea cel mai dulce din întregul secol.
Politicienilor li s-a luat o piatră de pe inimă după ce au aflat că nici un fel de mâncare nu era otrăvit. Singura grijă pe care o purtau degustătorilor era să nu moară, dar nu pentru că ţineau la aceştia, cât pentru că ei, politicienii, rămâneau cu burţile goale. Când regele a anunƫat că cina a început, politicienii s-au repezit asupra mâncării ca nişte bestii.
Sosul li se prelingea pe bărbile lungi şi buzele cărnoase, mestecau ca nişte barbari care au ocupat o ţară străină, de-abia mai respirau ca să mănânce cât mai repede, iar ochii parcă le ieşeau din orbite. Numai o singură persoană nu mânca – guvernatorul capitalei, care se gândea la colonia pe care au lăsat-o în urmă. Acesta era oripilat de felul grotesc al politicienilor de a-şi lua cina. Parcă s-ar fi mâncat între ei.
Nemaiputând să suporte scena, guvernatorul s-a ridicat, şi a lovit cu linguriţa în paharul său de aur de 3 ori, pentru a se face auzit. Toţi politicienii s-au oprit, dar se uitau la guvernatorul de parcă ar fi putut să-l devoreze doar pentru a putea trece înapoi la mâncat. Neintidimat, acesta a spus:

– V-aţi uitat cum arătaţi? Ca nişte apucaţi, care mănâncă din rădăcinile ţării lor! În timp ce voi vă înfruptaţi aici, sânge de patriot este vărsat! Insula noastră este aproape pierdută, iar voi îi sărbătoriţi sfârşitul! E ca şi cum v-aţi mânca propria patrie.
– Cine eşti tu să vorbeşti, guvernatorule? a întrebat prim-ministrul, al doilea om în stat, indignat de spusele guvernatorului. Noi ne sacrificăm pentru ţara asta, iar tu ne ceri să facem mai mult?
– Nu, domnule prim-ministru, voi vă sacrificaţi ţara pentru a fi cu burţile pline! Chiar în acest moment, barbarii ne prăduiesc cea mai importantă colonie, pentru că voi nu aţi vrut să luptaţi. În cât timp credeţi că vor venii barbarii peste noi, dacă voi aţi adoptat tactica retragerii? Când ne va fi atacată capitala, voi ce veţi face? Veţi baricada castelul şi veţi sărbatori? Gândiţi-vă bine la ce v-am spus, până nu este prea târziu! îşi incheie guvernatorul discursul. Acesta fusese atât de convingător, încât regele s-a ridicat şi a spus:
– Domnule guvernator, stimaţi domni, duceţi-vă în camerele voastre, şi staţi acolo un ceas, apoi veniţi în Marele Hol, căci vom merge la război, şi vom recupera insula! Călăriţi împreună cu mine, şi veţi fi absolviţi de greşelile voastre. Vom încheia ameninţarea barbară astăzi şi pentru totdeauna!

Toţi politicienii au fost de acord cu decizia regelui. Aceştia au ajuns la insulă chiar în aceea noapte – până şi armăsarii lor parcă vroiau să ajungă mai repede pentru a salva colonia de unde primeau cea mai bună hrană. Barbarii au fost înfrânţi, dar politicienii nu şi-au mai sărbătorit victoria la palat, ci au organizat o cină festivă uriaşă în afara palatului, unde  au invitat tot regatul.
Bucatele delicioase aproape le luaseră minţile politicienilor, dar în cele din urmă, nu ştiu prin ce minune, ei au realizat cât de nocivă era obsesia lor pentru mâncare. De aceea este important să gândeşti cu mintea şi nu cu stomacul. În rest, te poţi bucura întotdeauna de  cele mai delicioase delicii culinare…

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Pamant si patrie

Un răspuns la „Marea Cină

  1. Pingback: Statistica lunară (12) Un an | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s